Istoria universităților: de la Taxila la Bologna – cum s-a dezvoltat învățământul superior în Asia de Sud

Era Colonială Britanică: Nașterea Universităților Moderne

Intrarea Companiei Britanice a Indiilor de Est a adus o transformare radicală a sistemului de învățământ superior, în scopuri administrative și de consolidare a puterii.

Dezbaterea Anglicistă vs. Orientalistă și Actul Macaulay

O dezbatere cheie din anii 1830 s-a dat între “orientaliști”, care doreau promovarea învățământului în limbi indigene (sanscrită, arabă, persană) și “angliciști”, care susțineau educația în limba engleză și în științele occidentale. Thomas Babington Macaulay, în celebrul său “Minute on Indian Education” (1835), a argumentat pentru formarea unei “clase indiene de sânge și culoare, dar cu gusturi, opinii, morală și intelect englezești”. Aceasta a condus la English Education Act din 1835, care a direcționat fondurile către educația în limba engleză.

Primele Colegii și Universități pe Modelul European

Primele instituții moderne au fost colegii de tip european: Colegiul Hindu din Calcutta (fondat de Raja Ram Mohan Roy și alții în 1817), Colegiul Presidency din Calcutta (1817), și Colegiul Elphinstone din Bombay (1827). Legea Universităților Indiene din 1857 a creat primele trei universități moderne, ca organisme de examinare și acordare a diplomelor, modelate după Universităța din Londra: Universităța din Calcutta (24 ianuarie 1857), Universităța din Bombay (18 iulie 1857) și Universităța din Madras (5 septembrie 1857).

Expansiunea și Impactul

Aceste universități au introdus curricula occidentală în arte, științe, drept și medicină. Au produs o nouă elită anglicizată care a jucat un rol crucial în mișcarea naționalistă indiană. Alte universități importante înființate ulterior includ Universităța din Punjab (1882, Lahore, acum în Pakistan) și Universităța din Allahabad (1887). În Ceylon (Sri Lanka), Colegiul University din Colombo a fost fondat în 1921.

Perioada Post-Colonială: Expansiune și Diversificare Națională

După independență (India și Pakistan în 1947, Sri Lanka în 1948, Bangladesh în 1971), fiecare stat-națiune și-a îndreptat sistemul de învățământ superior spre nevoile de dezvoltare națională și construcție a identității.

India: Construirea unei Rețele Masive

India a adoptat modelul federal, cu universități centrale, de stat și considerate. Comisia pentru Granturi Universitare (UGC) a fost înființată în 1956 pentru a coordona standardele. Instituții de elită precum Institutele Indiene de Tehnologie (IIT) (primul la Kharagpur, 1951), Institutele Indiene de Management (IIM) (primul la Calcutta, 1961) și Universitatea Jawaharlal Nehru (JNU) (1969) au fost create ca centre de excelență. Numărul universitaților a explodat de la 27 în 1947 la peste 1.100 astăzi.

Pakistan: Evoluție între Secularism și Islamizare

Universităța din Punjab (Lahore) și Universităța din Karachi (1951) au devenit instituții cheie. În anii 1960, universități precum Universităța din Engineering and Technology, Lahore și Quaid-i-Azam University (1965) din Islamabad au fost înființate. Sub regimul lui Zia-ul-Haq (anii 1980), a avut loc o islamizare a curriculumului. Recent, s-a pus accent pe revitalizarea research-ului prin Comisia pentru Învățământ Superior (HEC), înființată în 2002.

Bangladesh: De la Dhaka la O Rețea Națională

Universităța din Dhaka (fondată în 1921) a rămas centrul intelectual, fiind pârghia Mișcării pentru Limba Bengali din 1952. După independența din 1971, s-au înființat universități în toate diviziunile majore, precum Universităța din Chittagong (1966) și Universităța din Rajshahi (1953). Universităța Națională Bangladesh (1973) a fost creată pentru a afilia colegii din întreaga țară.

Sri Lanka, Nepal și Bhutan: Căi Distincte

Sri Lanka a păstrat un sistem puternic, cu Universităța din Peradeniya (1942) și Universităța din Colombo ca instituții de top. În Nepal, Universităța Tribhuvan (1959) a dominat sistemul până la apariția Universității Kathmandu (1991) și a altor instituții private. Bhutan și-a înființat prima universitate, Universităția Regală din Bhutan, abia în 2003, punând accent pe educație durabilă și menținerea culturii.

Provocări și Tensiuni în Secolul XXI

În ciuda expansiunii masive, învățământul superior din Asia de Sud se confruntă cu provocări profunde.

Acces și Egalitate

Există disparități enorme în acces bazate pe clasă, gen, regiune și castă. Deși numărul femeilor a crescut semnificativ în multe domenii, în special în științe medicale și arte, ele sunt subreprezentate în posturi de conducere și în domenii STEM. Politici precum rezervarea de locuri în India pentru Scheduled Castes and Tribes sunt controversate dar cruciale pentru echitate.

Calitate versus Cantitate și “Fabrica de Diplome”

Explozia numărului de colegii și universități private, cu profit, a dus la îngrijorări cu privire la scăderea calității și la fenomenul “fabricilor de diplome”. Multe instituții se luptă cu infrastructura slabă, cadre didactice insuficient pregătite și curriculum învechit.

Libertate Academică și Politizare

Campusurile universitare sunt adesea arene pentru bătălii politice. Acuzații de naționalism excesiv, control guvernamental asupra curriculumului, reprimarea disidenței studențești și atacuri asupra profesorilor critici sunt provocări în mai multe țări din regiune.

Finanțarea și Cerecetarea

Finanțarea publică este adesea insuficientă. În ciuda unor insule de excelență (precum IIT-urile, Indian Institute of Science, Universităța Aga Khan din Pakistan), outputul de research și inovație din regiune rămâne sub potențial, cu excepții notabile.

Studii de Caz: Universități Simbol

Universităța din Dhaka: “Oxford-ul Estului”

Fondată în 1921 în timpul Mișcării Non-Cooperare, Universităța din Dhaka a fost un centru al naționalismului bengalez. Aici a avut loc adunarea care a oficializat Mișcarea pentru Limba Bengali. Campusul său (Curtea Ramna) a fost locul masacrului comis de armata pakistaneză pe 21 februarie 1952, eveniment comemorat acum ca Ziua Internațională a Limbii Materne UNESCO. Astăzi este cea mai mare universitate publică din Bangladesh.

Institutele Indiene de Tehnologie (IIT): Brandul Global

Sistemul IIT, început cu IIT Kharagpur în 1951 cu sprijinul UNESCO și al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT), a devenit un brand global pentru excelența în inginerie. Admiterile se fac prin Examenul de Admitere IIT-JEE Advanced, unul dintre cele mai competitive din lume. Absolvenții (precum Sundar Pichai al Google, Satya Nadella al Microsoft) sunt căutați la nivel internațional.

Universităția din Peradeniya: Grădina Universitară din Sri Lanka

Fondată ca Universităța din Ceylon în 1942 și mutată în campusul său spectaculos de la Peradeniya în 1952, această universitate este renumită pentru frumusețea sa naturală și standardele academice ridicate. A produs numeroși lideri ai țării, inclusiv prim-miniștri și academicieni de renume.

Tendințe și Viitor: Globalizare, Digitalizare și Autonomie

Viitorul este modelat de mai multe forțe puternice. Globalizarea a dus la creșterea parteneriatelor internaționale, a programelor de schimb și a campusurilor filiale (de ex., campusele Universitații Monash și Universității din Nottingham în Malaysia, care atrag studenți din Asia de Sud). Revoluția digitală, accelerată de pandemia COVID-19, a impus învățământul online și blended. Inițiative precum SWAYAM în India oferă cursuri MOOC gratuite. Tendința către autonomia instituțională, exemplificată de statusul de “Institutions of Eminence” în India, acordat unor universități precum IIT Bombay și Universităța din Delhi, urmărește să ofere flexibilitate pentru a concura la nivel global.

FAQ

Care este cea mai veche universitate din lume? Este în Asia de Sud?

Dacă ne referim la instituții de învățământ superior organizate, Takshashila (Taxila) în Asia de Sud (secolul al VI-lea î.Hr.) și Nalanda (secolul al V-lea d.Hr.) sunt printre cele mai vechi din lume. Însă, definiția “universității” ca corporație acordatoare de grade (licență, masterat, doctorat) a apărut în Europa medievală, cu Universităța din Bologna (1088) considerată adesea cea mai veche în acest sens continuu. Așadar, Asia de Sud deține cele mai vechi centre de învățământ superior, dar modelul universitar modern a fost introdus mai târziu.

Cum a influențat dominația britanică învățământul superior din regiune?

Dominația britanică a avut un impact profund și ambivalent. A introdus modelul universitar european, sistemul de examene, curriculum-ul occidental în științe și umanioare, și limba engleză ca limbă a elitei. Acest lucru a creat o clasă administrativă anglicizată, a marginalizat sistemele indigene de cunoaștere (sanscrită, arabă, persană) și a reorientat economia cunoașterii spre Occident. În același timp, a oferit instrumentele intelectuale și limbajul comun prin care mișcările naționaliste de eliberare s-au organizat și au argumentat.

Care sunt cele mai prestigioase universități din Asia de Sud astăzi?

Prestigiul variază pe domenii. În general, în India: Institutele Indiene de Tehnologie (IIT), Institutul Indian de Știință (IISc) Bangalore, Institutele Indiene de Management (IIM), Universitatea Jawaharlal Nehru (JNU), Universitatea din Delhi. În Pakistan: Universităța Aga Khan, Quaid-i-Azam University, Universităța din Engineering and Technology, Lahore (UET), Universităța din Lahore (LUMS). În Bangladesh: Universităța din Dhaka, Universităța de Engineering and Technology, Bangladesh (BUET). În Sri Lanka: Universităța din Peradeniya, Universităța din Colombo.

Ce rol au jucat universitățile în mișcările naționale de independență?

Universitățile au fost creuzeti vitale pentru naționalism. Au produs elitele educate care au condus mișcările (de ex., mulți lideri ai Congresului Național Indian erau absolvenți ai Universității din Calcutta sau Oxford). Au fost spații pentru dezbateri politice și formarea ideologiilor. Evenimente specifice, precum protestele pentru limba bengaleză de la Universităța din Dhaka în 1952, au fost catalizatoare pentru formarea identității naționale a Bangladeshului. Campusurile au fost adesea centre de activism și rezistență anticolonială.

Cum se compară sistemele de învățământ superior din statele post-coloniale din Asia de Sud?

Toate au moștenit o arhitectură comună britanică, dar au evoluat diferit. India are cel mai vast și diversificat sistem, cu o accent puternic pe știință și tehnologie și politici de acțiune afirmativă ample. Pakistan a experimentat o tensiune între orientările seculară și islamică în curriculum. Bangladesh și-a construit sistemul în jurul identității lingvistice și culturale bengaleze. Sri Lanka a menținut un sistem mai centralizat și selectiv, cu acces gratuit. Toate se confruntă cu provocări comune: finanțare, calitate, acces echitabil și relevanță pentru piața muncii.